- coclí
- vb. (sil. -cli), ind. prez. 3 sg. cocléşte, imperf. 3 sg. cocleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocleáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coclí
Look at other dictionaries:
cocli — COCLÍ, pers. 3 cocleşte, vb. IV. 1. refl. şi intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – cf. bg. k o t l … Dicționar Român
Necoclí — Bandera … Wikipedia Español
cocleală — COCLEÁLĂ, cocleli, s.f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafaţa obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ţinute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzaţie neplăcută în gură, ca de… … Dicționar Român
coclire — COCLÍRE s.f. Acţiunea de a (se) cocli. – v. cocli. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98 COCLÍRE s. v. oxidare, oxidaţie, ruginire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime coclíre s. f. (sil. cli ), g. d. art. coclírii … Dicționar Român
Tierralta — Este artículo o sección necesita referencias que aparezcan en una publicación acreditada, como revistas especializadas, monografías, prensa diaria o páginas de Internet fidedignas. Puedes añadirlas así o avisar al autor pri … Wikipedia Español
coclit — COCLÍT, Ă, cocliţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzaţie neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦… … Dicționar Român
cotlon — COTLÓN, cotloane, s.n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziş. ♦ (reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face loc şi pe care se aşază… … Dicționar Român
flăcău — FLĂCẮU, flăcăi, s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinereţe şi nu s a însurat. – cf. sl. c h l a k ŭ holtei . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FLĂCĂU s., adj. 1. s … Dicționar Român
oxida — OXIDÁ, oxidez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. Trimis de ana zecheru, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 OXIDÁ vb. (chim.) a (se)… … Dicționar Român
